marți, 7 aprilie 2015

Interviu cu povesti

Se spune ca perfectiunea nu poate fi atinsa, ca ea nu exista. 
In grupul nostru insa avem tomnarelle care prin talentul lor contrazic cu siguranta aceasta afirmatie.  
Cea care mi-a oferit placerea sa aflu cate ceva despre ea este una dintre tomnarellele care reuseste sa faca acest lucru de fiecare data cand lucreaza ceva.


Ati recunoscut mai mult ca sigur maiestria Valentinei, nu-i asa?
Stiu ca va va placea sa cititi despre ea si sa ii admirati fotografiile, asa ca nu va mai tin de vorba. 

1.Valentina, cand si cum ai descoperit aceasta pasiune?
La inceput nu a fost pasiune, ci doar un lucru care trebuia invatat pentru ora de lucru manual  la scoala.  Pana atunci nu m-a atras deloc , nici macar sa incerc, desi mama avea in dulap o bucata de pulover inceput.  Imi aduc aminte perfect de el, era un fir albastru cu galben combinat.  Eu am separat firele si l-am luat la scoala doar pe cel albastru. Nu va spun cum s-au chinuit o gramada de colege sa ma invete, dar n-au reusit in acea ora. A doua zi de dimineata (invatam de dupa-amiaza) am reluat incercarile si tot repetand miscarile ce le auzisem cu o zi inainte, am reusit sa termin o bentita intreaga pana la ora la care trebuia sa plec la scoala! Totusi se vede treaba ca incurcasem explicatiile, am lucrat rasucit toata banda si de atunci tot asa lucrez. 




2.Iti amintesti primul lucru tricotat?
Primul lucru care putea fi purtat l-am lucrat pentru finuta mea  vreo 2 ani mai tarziu. A fost o caciulita si sa stiti ca o mai am si acum.  Era din fir de lana adevarata si e combinata cu firul albastru cu galben amintit mai sus.  M-a ajutat mama cu facutul motoceilor si cusutul ei. 
Apoi am avut sansa sa primesc cadou o cutie cu fire foarte moi si frumoase din strainatate pe care le-am folosit, majoritatea transformandu-se in vestute  pentru Sofia, finuta mea.  De la ea a pornit totul, ea a fost sursa inspiratiei mele in a crea hainute pentru bebelusi. 




3. Cine ti-a pus in maini andrelele si ti-a  sadit in suflet dragostea pentru acest hobby?
Doamna profesoara de lucru manual a fost cea care m-a obligat sa invat, dar dragostea a venit pe parcurs. Cea care m-a incurajat sa continui cu tricotatul a fost doamna de la Casa Pionierilor unde participam la mai multe cercuri, dar preferatul a ramas tot cel ce-l conducea ea, cu lucru de mana. 


4. Valentina in afara de tricotat cu ce se ocupa? E interesant sa vedem daca meseria are legatura sau nici in clin nici in maneca cu pasiunea din timpul liber.
La servici lucrez cu cifre si  imi place meseria mea (economist), iar acasa folosesc aceste calcule pentru o munca creativa care imi da satisfactie.  



5. De obicei firele devin ca un drog. Pentru tine sunt asa? Daca vezi fire frumoase te poti abtine?
Sunt in tratament acum…. Am avut o perioada cand am cumparat fire de orice fel , criteriul de baza in alegerea lor fiind doar culoarea. Oriunde ma duceam (in tara sau strainatete) trebuia sa ma intorc cu ceva legat de pasiunea mea.  
Am o amintire placuta din Turcia cand era sa ratez o croaziera din cauza firelor frumoase ce se gasesc acolo.  Unul din motivele pentru care alesesem aceasta destinatie era chiar acest “drog” cum il numesti tu.  Ma documentasem inainte despre cum se zice la mercerie, la fire, preturi si alte chestii de genul asta. 
Dupa ce vreo doua zile am cautat magazinul pe cont propriu, am reusit sa dau de el dupa  ora inchiderii. A doua zi plecam intr-o croaziera si s-a nimerit sa fie chiar ora la care se dechidea acea mercerie.  Anuntasem totusi ghidul ca voi intarzia 10-15 minute (si a fost de acord, dragul de el!), deci asta era timpul meu in care puteam face cumparaturi intr-o mercerize enorma cu sute de feluri de fire. 
A fost un maraton pe cinste, timp in care m-am ales cu doua plase mari de fire! Cine stie daca as fi avut mai mult timp la dispozitie cu ce m-as fi ales? 
Partea cea mai haioasa a fost cand au vazut cei din grup care a fost motivul intarzierii mele, cand eu abia reuseam sa incap pe coridorul autocarului cu cele doua plase mari in mana, imbujorata de la atata alergat, dar fericita ca reusisem sa-mi procur “drogul”.  

 

6. Care este firul tau preferat? 
Nu am un anume fir preferat, totul depinde de starea mea, de anotimpul in care lucrez, de persoana careia ii este destinata creatia mea.  De curand am primit cadou niste fire foarte scumpe pe care doar visam sa le ating candva intr-o mercerie.  Apoi am participat la un schimb international  si am primit alte fire la care visam. Paradoxul e cu cat imi doream mai mult aceste fire, cu atat mi-e mai frica sa lucrez cu ele. Inca nu am gasit acel model perfect care sa le puna in valoare. 
Asta mi s-a intamplat si cu firele din Turcia pe care le-am pastrat ani buni pana m-am hotarat la ce sa le folosesc si nici acum nu-s terminate toate. 
 



7. Ce iti place cel mai mult sa tricotezi?
Mai nou ador sa lucrez sosete, am deja cateva zeci de perechi  terminate si alte o suta in plan. Inainte de sosete preferatele mele erau  hanoracele si botoseii.  Daca pentru sosete si botosei folosesc explicatii scrise de altii, la celelalte hainute imi place sa creez  eu modelul. 
De asemenea ador dantela tricotata, dar  ma incanta si cea crosetata pe care planuiesc sa incerc  s-o invat, la fel si tatting-ul. 








8. Te-ai gandit vreodata sa faci jucarii tricotate? Ce ti-ar placea sa mai incerci?
Am  lucrat doar doua jucarii pana acum si tare mult mi-ar placea sa incerc si altele. Dar exista un impediment mare de tot. Daca hainutele lucrate sunt practice, de jucarii pare plina lumea si chiar n-as vrea sa stea uitate printr-un colt al casei.  Prea mult suflet se investeste in ele. 

 


9. Ce simti tu atunci cand tricotezi? La ce iti zboara gandul? 
In momentele de tricotat (atunci cand nu am de numarat ochiuri) prin cap imi zboara o mie de  idei. Pun multe ganduri bune in fiecare obiect  destinat persoanei la care va ajunge, chiar daca uneori nu o cunosc personal. Alteori in procesul creatiei inventez modele noi, dar sufletul meu e multumit si relaxat in tot acest timp.  
Sa nu va inchipuiti ca totul merge ca pe roate de la un capat la altul al procesului, uneori desfac de nenumarate ori, dar eu am o vorba: cu cat desfaci mai mult, cu atat va fi mai mandra posesoarea acelui lucru cand il va purta. 


10. Pentru incepatori ce sfaturi ai, in speranta ca vor ajunge vreodata sa atinga perfectiunea asa cum o faci tu?
Dar eu inca ma consider incepatoare, sunt atat de multe tehnici ce nu le stiu si vreau sa incerc. Cand ma uit pe Ravelry (sursa mea preferata de inspiratie) realizez cat de mica sunt inca. 
Sfatul meu e sa crezi in ceea ce faci, sa-ti faca placere ce lucrezi, sa tinzi mereu inspre mai bine si sa nu te lasi batuta niciodata.  Restul va veni de la sine.


Desi incearca rar alte tehnici, se pare ca se descurca foarte bine si cu lucruri ce nu tin de tricotat :)

A fost o placere sa citesc raspunsurile date de Valentina si sper ca pentru voi a fost la fel. E drept ca a fost un pic sadica atunci cand a decis ca eu sa aleg fotografiile care sa apara in interviu. E foarte dificil sa te limitezi doar la cateva. Pentru ca nu am putut sa le pun pe toate va invit pe blogul Valentinei sau pe Forumul Tomnarella-Handmade, unde o puteti gasi alaturi de alte fete foarte talentate ce creeaza lucruri minunate. 


10 comentarii:

  1. Am mare admiratie pentru tine Valentina! Faci lucruri minunate, cu mult bun gust si enorm de mult suflet!
    Spor la lucru! Sa nu obosesti niciodata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase, Silvia!

      Ștergere
  2. Valentina, interviul tau a fost o reala placere la citit. Creatiile tale superbe ne incalzesc sufletul si ne aduc mereu un zambet drag pe buze.... extrem de talentata in aceasta frumoasa pasiune ! Felicitari !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa aflu ca nu v-ati plictisit citind, multumesc frumos Tiktakro!

      Ștergere
  3. Valentina este o artista cum rar am vazut. Am primti de la ea 2 perechid esosete atat de frumos tricotate, nici nu stiam ca niste sosete se pot face asa. Fiecare ochi e perfect. Ea spune ca este incepatoare, dar incepatoare sunt eu, si nici in 50 ani nu as putea ajunge sa fac asa niste minunatii. Felicitari! Si multumesc in numele tuturor care au placerea de a purta lcururi facute de tine:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa creez ceva pentru voi! Placerea a fost de partea mea.

      Ștergere